Despre textile

Oficial am intrat in sezonul de vara! Ne pregatim cele mai frumoase si sexy haine pe care le avem si ne facem planuri de vacanta.
Fiecare inceput de sezon vine cu noi si noi modele si stiluri care de care mai interesante si incitante. La fel vine vorba si cand vorbim de materiale textile  si de principiile pe care le urmarim atunci cand ne alegem un anumit material

Una dintre necesităţile vitale ale fiinţei umane din toate timpurile a fost ca, pe lângă asigurarea hranei, să-şi procure şi materialele necesare confecţionării îmbrăcămintei. În acest scop, ca şi în alte cazuri, omul s-a adresat naturii. Prin încercări, timp de mii şi mii de ani, el a reuşit să identifice diferite materiale adecvate acestui ţel şi să elaboreze tehnologiile necesesare prelucrării lor.
Astfel au intrat în circuitul economic o serie de produse naturale ca blănurile, lâna, inul, cânepa, bumbacul, etc. care din timpul faraonilor şi până la începutul acestui veac au asigurat în proporţie de sută la sută necesităţile de îmbrăcăminte ale umanităţii. În toată această perioadă, progresele s-au referit la elaborarea unor tehnologii perfecţionate de prelucrare care au permis ca din aceste materii prime naturale să se obţină cantităţi tot mai mari de îmbrăcăminte cu calităţi din ce în ce mai bune, precum şi alte articole de decoraţii interioare, funii, odgoane, etc.Un eveniment important în această perioadă l-a constituit introducerea în Europa a mătasei din China, fapt care a generat ideea de a se încerca imitarea ei pe cale artificială, idee ce a fost realizată industrial la sfârşitul secolului al XIX-lea de către Hilaire de Chardonet. Acesta a patentat în 1885 procedeul de producere a mătăsii ce-i poartă numele, prin filtrarea nitrocelulozei urmată de denitrare.
Fibrele artificiale şi sintetice, reunite sub numele generic de fibre chimice, au devenit astfel alături de fibrele naturale, o bază importantă de materii prime textile.
Dacă până la începutul acestui secol necesităţile de îmbrăcăminte erau satisfăcute în totalitate de produsele naturale, la sfârşitul secolului 70% din aceste necesităţi vor fi satisfăcute de fibrele chimice.
O ramură mai recentă a fibrelor chimice care s-a dezvoltat în ultimi 40 de ani într-un ritm extraordinar o reprezintă fibrele sintetice. Acest fibre sunt rodul dezvoltări uneia dintre cele mai moderne ramuri ale chimiei: chimia polimerilor. Sintetizarea lor a fost posibilă doar atunci când cercetarea a relevat caracteristicile necesare unui polimer fiabil: să fie filiform (adică fără ramificări sau reticuli ai catenelor); să aibă o masă moleculară potrivită, să poată fi orientat şi cristalizat; să fie solubil în solvenţi sau să se topească fără descompunere.
Odată cu apariţia unor noi tipuri de fibre sintetice, la procedeele de filare cunoscute s-au adăugat altele noi: filarea din topitură şi, mai recent, filarea din suspensie, filarea din semitopitură etc.
În general, schema de obţinere a unei fibre sintetice este:
prepararea polimerului filare etirare încreţire fixare.
După metoda de preparare a polimerului se cunosc:
� Fibre preparate prin policondensare;
� Fibre preparate prin polimerizare radicală;
� Fibre preparate prin polimerizare ionică;
� Fibre preparate prin alte procedee.
Cele mai cunoscute fibre preparate prin policondensare sunt fibrele poliamidice, fibrele poliesterice şi fibrele poliuretanice.
Dintre fibrele poliamidice cele mai utilizate sunt Nylonul 6,6 şi Nylonul 6. Nylonul 6,6 se numeşte aşa deoarece materiile prime � acidul adipic şi hexametilen-diamina � au fixaţi câte 6 atomi de carbon. Reacţia care stă la baza preparării sale este :

n NH2 � (CH2) 6 - NH2 + n HOOC � (CH2)4 - COOH
hexametilen-diamină acid adipic
H[NH � (CH2)6 � NHCO � (CH2)4 � CO]n OH + (2n - 1)H2O
Nylon 6,6.